Mă auzi? (1)

E dimineață, te caut și nu te găsesc. În pat nu te afli, în cameră la fel, oare unde ai plecat? Mă ridic încet din pat, te strig, însă tu nu mă auzi, nu-mi răspunzi. Presupun că ai plecat până la magazin sau poate ești în duș, sau poate ești în biroul tău, încerci să termini vreun document, așa cum faci de obicei, fără să auzi ce se întâmplă în jurul tău. Te caut dragul meu și nu te găsesc.

Încep să te caut prin apartament. Intru în bucătărie și te întreb încet: „Ștefan, unde ești? Dacă te găsesc fără să-mi răspunzi, te pedepsesc!”. Și iarăși nici un răspuns. De ce nu-mi răspunzi? Intru în duș, nici acolo nu ești: „Ștefan, să știi că nu e amuzant, deloc. Arată-te!”. Intru în biroul tău, lumina e aprinsă, o mulțime de documente de ale tale sunt aruncate pe jos: „Ștefan, dacă ești aici, răspunde-mi!”. E liniște, o liniște infinită în jurul meu. Inima îmi bate mult prea tare, nu știu cum să mi-o opresc. „Ștefan, scumpule, unde ești?”.

Am decis să intru în camera pentru oaspeți. Și aici lumina e aprinsă. Nu pot să înțeleg ce se întâmplă, de ce să fie lumina aprinsă, iar tu să nu fii aici? Doar mereu mă cerți dacă o uit aprinsă. Decid să mă reîntorc în dormitorul nostru, poate în timp ce te căutam, tu ai revenit. Mă îndrept spre camera noastră cu pași înceți, decid să te sperii și apoi să te pedepsesc cum nu am mai făcut-o niciodată. Intru și observ că plapuma noastră e pe jos, lumina e aprinsă și tu nu ești. Oare înnebunesc? Din câte îmi amintesc, nu am aprins-o când am ieșit.

Încerc să fiu atentă la ce se întâmplă în jur,  poate îl prind în momentul în care se îndreaptă tiptil spre o altă cameră, dar nu aud nimic. Decid să îl sun,  însă aud soneria telefonului lui.  E prima dată când și-l uită acasă.

Încerc să mă calmez, mă așez în fotoliul din biroul lui și îmi vine o altă idee. Poate mi-a scris vreun bilețel, pe care nu l-am observat. Intru iarăși în fiecare cameră din apartament și nu observ nimic. Poate o fi în baie lipit pe oglindă. Intru în baie, ies aburi din duș, ciudat. Când privesc spre oglindă observ amprenta unei mâini, mă sperii și încerc să fug, dar alunec și cad pe jos. Mă apucă un acces de panică, tremur toată, mi se face rău. Ce naiba se întâmplă aici? Poate visez? Trezește-te! Trezește-te pentru numele lui Dumnezeu! Decid să-mi dau o palmă ca să mă trezesc. Auuu, doare!

Încerc să-mi explic fenomenul misterios, care numai ce mi s-a întâmplat. Pur și simplu niciodată nu am crezut în existența unor ființe supranaturale sau a unor lumi paralele. Cu toate acestea, persoane apropiate mie, mi-au poveetit niște situații bizare care li s-au întâmplat.

V. visase timp de câteva nopți un chip de femeie bătrână și hidoasă, iar într-o dimineață, când a deschis ușa camerei sale s-a ciocnit cu prezența ei. Speriat puțin şi neștiind ce să creadă,  i-a povestit prietenei sale. Știți care a fost întrebarea ei : „Este vorba despre o femeie în vârstă cu păr roșcat şi fața enorm de urâtă?”. V. a rămas șocat, era chiar ea, femeia din visurile lui și de care se ciocnise în fața ușii.

O altă situație a avut loc într-o zi în care ei doi se aflau în vizită la niște prieteni de-ai lor. Vorbeau despre niște documentare pe care le-au privit, al căror subiect erau duhurile rele și cele bune.

În acel moment vorbeau despre faptul că duhurile bune îi protejează pe apropiații pe care i-au lăsat în urmă. Prietena lui după câteva minute s-a dus să probeze o rochie pe care D. a îmbrăcat-o o singură dată și de atunci stă tristă în garderoba ei. C. și-a dezbrăcat pantalonii și dintr-odată a simțit ceva mic și rece pe laba piciorului ei. Era crucea lui V. al cărui lanț în acea zi se rupsese și pe care C. era sigură că V. o pusese sus pe dulapul din camera lor.

Fără să-și aducă aminte că era fără pantaloni, C. a ieșit din acea cameră strigându-l pe V. , care a început să râdă de fapta ei .

După ce i-a povestit ce i s-a întâmplat, V. nu mai era atât de amuzat, ci mai degrabă surprins de ceea ce îi fusese destăinuit.

Peste câteva ore D. împreună cu prietenul ei, le-au propus să-i ducă acasă. Pe drum A., de la prea multă oboseală a ațipit la volan și era să lovească un copac.

Să fi fost o coincidență sau nu ruperea lanțului crucii și găsirea ei, nu avem de unde să știm. Însă cu siguranță există fenomene, situații pe care niciodată nu ni le vom putea explica.

Cu drag, 
Georgiana