Lansare de carte. „ În Zodia Puterii. Masonerie și Modernitate în Spațiul Românesc”. Alexandru Rufanda și Antoniu Martin

Mereu am admirat oamenii inteligenți, oamenii care știu cum să ne cucerească prin cuvintele pe care le utilizează, dar și prin vastele cunoștințe pe care le dețin.

În februarie, urmând cursurile școlii de bloggeri, am cunoscut o astfel de persoană, care m-a făcut să o admir pentru succesele obținute și pentru inteligența din spatele discursurilor sale.Este vorba despre un el, un el care nu se lăuda cu ceea ce cunoaște pentru a ne lăsa fără cuvinte, nu se laudă cu studiile sale, ci care pur și simplu ne explica și-și exprima părerea, fără a aștepta o aprobare din partea noastră. Hotărât, inteligent, dornic de a face o schimbare în societatea noastră și plin de inițiativă. Este vorba despre Alexandru Rufanda.

Alexandru Rufanda, la vârsta de 30 de ani, în colaborare cu istoricul arădean Antoniu Martin, va lansa în curând cartea „În Zodia Puterii. Masonerie și Modernitate în Spațiul Românesc”, editura Mirador. Totodată autorii cărții au decis să difuzeze un mic filmuleț bazat pe tematica acestei cărți.

Antoniu Martin, membru al mai multor societăți cu caracter esoteric și inițiatic, membru apartenent al unor organizații cavalerești internaționale, a susținut doctoratul în istorie având ca temă procesul colectivizării agriculturii în România. Istoricul se mândrește cu titlul de autor al mai multor cărți despre istoria comunismului românesc și internațional: ,,Amprente ale trecutului. Comunismul în Europa Est Centrală”; ,,Economie și Societate. Aspecte ale reformei agrare  în județul Arad”, și autor al unor cărți cu tematica inițiatică și despre istoria masoneriei în România: ,, Aspecte ale masoneriei arădene la sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului XX ”; ,, Masonerie și Spiritualitate. Avatarurile istorice ale conceptului inițiatic”, scrisă în colaborare cu Mihai Motoarcă.

Autorii s-au cunoscut cu aproximativ doi ani în urmă. Alexandru Rufanda a fost cel care l-a ajutat pe Antoniu Martin să-și lanseze una dintre cărțile sale. Astfel au decis să colaboreze pentru a da naștere unei alte cărți, la care au lucrat timp de un an împreună, însă au cercetat separat fenomenul masoneriei timp de câțiva ani, adunând informații din arhive, ediții vechi, interviuri cu francmasoni.

Subiectul abordat de către autori este fenomenul iniţiatic românesc de la vest la est, punându-se accentul pe istoricul masoneriei basarabene, care a fost lăsat în umbră de apariția și cercetarea altor evenimente istorice considerate mult mai importante. Totodată în carte au fost cercetate societățile secrete rusești și influența lor politică asupra Basarabiei.

Cartea va fi lansată nu doar în Moldova, dar și în România. Două țări, separate de o graniță, dar unite prin intermediul unei cărți având scopul de a elucida o dată și pentru totdeauna misterele acestui fenomen, ținut în secret.

Este prima carte a lui Alexandru Rufanda, dar nu și ultima. Autorul lucrează la scrierea altei cărți despre fenomenul masonic în spațiul basarabean. Autorii speră să lanseze peste un timp alte cărți, însă acum ambii au alte lucrări pe care abia așteptăm să le publice într-un viitor apropiat.

Despre alte detalii referitoare la răspândirea cărții și despre o dată exactă a lansării, vă anunț într-un alt articol sau puteți urmări pagina de facebook .

Cu drag,
Georgiana

Anunțuri

Fie că e noapte, fie că e zi, Iași rămâne la fel de atrăgător

Și da, am revizitat Iașul a treia oară! Mă întrebați dacă mi s-a părut totul deja mult prea familiar sau dacă nu mai aveam chef să revăd aceleași locuri? Dimpotrivă, nu mă puteam sătura de acea iarbă verde, nu puteam să mă opresc din admirat frumusețea Palatului Culturii, un adevărat simbol al acestui oraș. Nu puteam să nu admir în continuare acei oameni liberi, zâmbitori și dornici să-și petreacă o altă zi de sâmbătă frumos.

IMG_3664

Surprinsă în flagrant… De fapt ceea ce contează, e iarba verde, despre care vă ziceam!

Data aceasta am avut ocazia să fim spectatorii unui mic concert. Nu am ideea ce sărbătoare a fost, de fapt, sau poate nu a fost nici o sărbătoare. Dacă știe cineva dintre cei care îmi citiți acum rândurile de cuvinte, vă rog să mă informați și pe mine (vorba unei colege: măcar să nu mor proastă).

În ce consta acea mică manifestație? Așezați-vă cât mai confortabil și urmăriți-mi cuvintele. Dansuri grecești: Oo, da, preferatele mele! Aș fi dorit și eu să mă infiltrez printre acei dansatori și să dansez așa cum îmi dorea sufletul, fără pauze, fără ezitări, fără inhibiții. Apoi au urmat dansurile ucrainene. Băieți și fete îmbrăcați corespunzător, în haine tradiționale, desigur, au roit pe acea scenă mică, iar lumea dintr-odată s-a înmulțit. A urmat încântarea sufletelor noastre cu diferite voci ale diferitor persoane care au reușit să ne fascineze. De ce zic asta ? Erau niște fetițe lângă noi care fredonau și ele cum puteau mai bine niște cântece rusești.

IMG_3677IMG_3701IMG_3702

Sfârșitul micului spectacol nu-l cunosc, pentru că am vrut să mai vizitez și alte locuri din jur și mi se făcuse foame. Astfel am dedicat câteva minute unor poze în fața unui havuz, și alte câteva minute le-am oferit cu toată inima delectării stomăcelului nostru. Am mâncat pui dulce, nu, nu e preferatul meu!

Această prezentare necesită JavaScript.

Următoarele ore le-am dedicat admirării de pe iarbă și nu doar a împrejurimilor din alte colțuri și de la alte înălțimi. Am învățat și eu câteva șmecherii despre cum se fac niște poze corect, fiind instruită de fotograful care probabil s-a minunat de neatenția cu care sunt înzestrată.

Această prezentare necesită JavaScript.

În acest weekend pot să zic că am colindat Iașul. Am reușit să văd o parte din ceea ce turiștii nu au de unde să cunoască doar trecând prin el. Am continuat să mă minunez și să nu-mi vină să cred că Iașul e cel pe care îl pipăi cu picioarele mele…

IMG_3757

Litera R e mai Rebelă ))

IMG_3801IMG_3814IMG_3818IMG_3821IMG_3823IMG_3824

Noaptea am cutreierat iarăși Iașul. După primele noastre încercări de a găsi un club unde să ne putem distra, în sfârșit am descoperit unul, care se afla în subsol. Clubul de care vă zic e Underground. Acolo persoanele nu doar dansau, dar parcă dădeau viață muzicii. Era multă veselie, multă adrenalină și multă energie.

IMG_3865

Mă întrebați dacă oamenii ăia erau amețiți de băutură? După atâta dans nebun, fiecare doză de alcool s-a evaporat fără urmă. Mi-a plăcut faptul că lumea într-adevăr se distrează. Se bucurau de timpul liber și nu analizau dintr-o parte vestimentația pe care și-au aruncat-o pe ei în acea noapte.

Aș vrea să trăiesc aici ? Da, cu siguranță! Sunt sigură dacă nu am acei fluturi din stomac care îmi încețoșează vederea? Nu, nu sunt sigură! Sunt sigură doar de ceva: Iașul m-a fascinat și ziua, dar și noaptea. Nu cunosc prea mulți oameni, asta e altceva. Dar pentru frumusețea sa, liniștea, lipsa de griji și libertatea pe care le remarci, aflându-te în poziția de spectator, merită să-ți dedici câteva ore, zile, luni sau chiar câțiva ani din viață pentru a-l onora cu prezența ta.

Această prezentare necesită JavaScript.

Muțumesc fotografului pentru aceste poze frumoase.

Cu drag,
Georgiana

Iașul – orașul care cucerește inimi

Sunt orașe al căror exterior te înnebunește și-ți fură inima de la prima vedere…

Recent (21.05.16) am revizitat Iașul, orașul de care m-am îndrăgostit a doua oară.  Și probabil dacă l-aș vizita a treia oară, m-aș îndrăgosti înmiit.

Iașul m-a făcut să mă îndrăgostesc de arhitectura orașului, de senzația aia : „Uite acesta e orașul în care aș vrea să trăiesc.”

Nu știu ce m-a făcut să mă îndrăgostesc mai mult, obiectivele turistice extrase parcă din poveste sau atmosfera specială care mă înconjura?

De obicei când vizitez un oraș străin, mă simt o intrusă, aici însă m-am simțit aproape acasă. Senzația aia de liniște sufletească când stai pe iarba verde de lângă Palatul de Cultură, havuzul cu acea apă cristalină care curgea lin, oamenii detașați, liberi, fericiți, dornici de a se bucura de unica viață care le este oferită.

În Iași și timpul zboară parcă diferit. Nu mai ești presat de griji, de faptul că orele aleargă haotic înainte, de faptul că numai ce ai ajuns și deja trebuie să pleci.

Stând pe acea iarbă verde, am fost martora unor scene rupte din viața unei tinere famili. Doi părinți care se respectau și încercau să-și crească cei doi copii frumoși. Un moment care m-a amuzat foarte mult a fost propunerea tatălui de a îndeplini o altă poruncă : să arate cât de tare o iubesc pe mama lor. Au îmbrățișat-o atât de strâns, încât au dat-o jos. Asta da iubire! Când a venit timpul să plece acasă, fetița a încercat să-i manipuleze, spunându-le părinților că ea nu poate să urce dealul acela, iar apoi demonstrativ a căzut și a încercat să ridice dealul precum o broscuță, dar nu-i reușea (Chipurile) … Șmecheră!

Prima destinație turistică pe care am vizitat-o a fost mănăstirea Cetățuia. Aici ne-a întâmpinat un preot puțin mai deosebit decât ceilalți preoți pe care i-am văzut până acum. Prin vorbele sale înțelepte, ne-a amuzat, dar ne-a și pus pe gânduri. Am avut doar puțin timp pentru a admira împrejurimile acestei mănăstiri, dar frumusețea pe care am văzut-o și arhitectura specifică ne-a lăsat fără cuvinte.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursă fotografii

În continuare am vizitat Bojdeuca lui Ion Creangă, locul unde s-au născut „Amintirile din copilărie” ale scriitorului. Clădirea este utilizată în prezent pentru a găzdui expoziția documentară despre viața și opera lui Ion Creangă. Ghidul  ne-a povestit despre peripețiile copilului universal, Nică și despre prietenia acestuia cu Mihai Eminescu, care a scris Sara pe dealuri, admirând acele dealuri. Dealuri care, din păcate, acum nu mai sunt atât de vizibile, din cauza construcțiilor recent răsărite în cale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa unor poze nerealizate de mine 

Următoarea atracție turistică care ne-a furat câteva minute a fost Grădina (Parcul) Copou, unde am văzut monumentele celor mai ilustre personalități românești.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa altor poze nerealizate de mine (aparatul meu nu e super șmecher, d-aia)

O altă destinație : Sala Pașilor Pierduți, situată pe holul Universității Alexandru Ioan Cuza. Aici te poți pierde, pe bune, admirând fiecare pictură în parte.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și o ultimă destinație, însă nu cea din urmă este Palatul Culturii din Iași, considerat un simbol cultural al orașului.

IMG_3662

Nu cred că mai e cazul să vă explic de ce ar trebui să vizitați Iașul, în cazul în care nu ați făcut-o…

Cu drag, 
Georgiana