Rapid Fire Book Tag

Am preluat acest tag de pe blogul The Sagittarius Books, dar m-am inspirat și de la Jessie’s Blog și We are women of letters. Nu am rezistat să nu postez un articol în baza acestui quiz. Deci, să începem!

E-book or Physical Book?

Cu câțiva ani în urmă când de abia am descoperit cărțile în format electronic, eram înnebunită de ele. În acea perioadă nu aveam răbdare să citesc cărțile în format pipăibil. În plus dacă citeam o carte fizică, deseori doream s-o iau cu mine și dacă era prea mare și geanta prea mică, sufeream enorm. Din cauza aceasta prima variantă era preferata mea. Pe parcurs, însă, am început să simt nevoia să subliniez citatele care mă interesează.

Paperback or Hardback?

Sincer nu contează ce fel de copertă are cartea pe care o citesc. Mult mai importante sunt ideile pe care le promovează scriitorul.

Online or In-Store Book Shopping?

De obicei îmi place să intru în librării pentru a-mi procura cărți. Cu toate că, recunosc, am avut tentative de a comanda online. Sunt multe oferte online cu prețuri mult mai mici decât în librării.

Trilogies or Series?

Mai bine trilogii. Nu pot să spun că sunt înnebunită de poveștile care se prelungesc în câteva volume. Nu-mi place să aștept să apară următorul volum. Cu cât mai multe cărți sunt, cu atât mai mult te atașezi de personaje. Iar după ce lecturezi toate volumele rămâi cu un gol în suflet. Nu știi cum să-ți duci mai departe existența fără acele personaje cu care ai coexistat timp de, poate, câteva luni. E ca și cum ei ar face parte din tine.

Heroes or Villains?

Aș zice eroi, dar uneori eroii par atât de perfecți, încât oricum un personaj negativ îți fură privirea, gândurile și câte un zâmbet. Personajele negative sunt asemănătoare persoanelor reale. Fiecare are partea sa bună și partea sa rea. Pe când eroii încearcă să țină cont de norme, să-i ajute pe toți, nu se gândesc la nevoile lor și deseori uită că au o singură viață și ar trebui să se bucure de ea.

A book you want everyone to read?

Complicată întrebare. Pot să zic : Pas ?

Sunt prea multe cărți pe care aș vrea ca ceilalți să le citească, însă din păcate trebuie să mă rezum doar la una. Deci, care să fie ea ?

Mi-a plăcut enorm de mult Veronika se hotărăște să moară de Paulo Coelho. Veronika este o sinucigașă înrăită. De câteva ori a încercat să-și ia viața, însă nu a reușit. Nu mi-a plăcut fapta ei, credeți-mă, am criticat-o. Totuși mi-a plăcut modalitatea prin care a înțeles că viața are preț. Viața este un dar. Atunci când cineva îți spune că ți-l va lua, începi să-l privești altfel, să-ți pară rău că nu l-ai prețuit când l-ai avut și să-l mai ceri. Să strigi de câteva ori : Bis, Bis, Bis … fără încetare.

O carte pe care am citit-o recent și care mi-a plăcut enorm este Lupii trecutului. Sofia de Natașa Alina Culea. Această carte nu poate să te plictisească. Când am citit prima pagină din acest roman aveam frică să nu mă dezamăgească, pentru că inițial mi-a părut doar o simplă poveste de dragoste imposibilă, între două persoane total diferite. Pe parcurs însă am rămas surprinsă de ceea ce citeam și descopeream. Este un gen de scriere ce se practică în prezent și cu toate acestea fiecare element este îmbinat într-un mod diferit. Există umor, ironie, pasiune, chiar și pesimism în anumite situații, dar cu siguranță nu există plictiseală.

Recommend an underrated book?

Eu o să recomand un scriitor care nu este prea apreciat. Majoritatea consideră că Paulo Coelho este un scriitor care scrie doar pentru a se vinde.

Poate în ultimul timp scriitorul a înțeles ce trebuie să facă pentru a se îmbogăți prin intermediul cărților, însă primele cărți ale sale sunt într-adevăr pozitive și conțin idei interesante. Alchimistul, Veronika se hotărăște să moară, Unsprezece minute sunt cărți care m-au ajutat sufletește. Ar trebui să-i dăm o șansă scriitorului, măcar pentru primele cărți pe care le-a publicat.

The last book you finished?

Ultima carte pe care am citit-o, de fapt recitit-o, este Bel Ami de Guy de Maupassant. În sfârșit am reușit să o citesc de la început până la sfârșit. Chiar îmi era rușine față de mine și față de ea. Acum sunt cu sufletul împăcat.

The Last Book You Bought?

Ultima carte pe care am cumpărat-o : La violonista de Janice Weber (în italiană). Am găsit niște cărți la prețuri foarte mici pe o stradă din Mattinata, Italia și nu am rezistat doar să trec pe lângă ele.

Weirdest Thing You’ve Used as a Bookmark?

Mult timp am avut năravul să îndoi paginile, îmi băteam joc de acea carte. Îi simțeam supărarea. De aceea am renunțat la astfel de obicei. Însă cel mai des am folosit creioanele, stilourile, caietele ca semne de carte.

Used Books: Yes or No?

În ultimul timp prin mâinile mele trec cărți în stare acceptabilă. Dar nu mă deranjează să le citesc chiar și dacă sunt uzate. Important este să mă atragă subiectul.

Top Three Favourite Genres?

Citesc romane de dragoste atunci când simt lipsa afecțiunii în viața mea, pentru a-mi colora sufletul cu emoții pozitive.

Pe al doilea loc se află romanele psihologice. Îmi place să citesc despre caracterele oamenilor, mimica, gesturile lor, pentru că și în viața reală, înainte de a mă deschide față de cineva, îl analizez, îi urmăresc mimica, gesturile. Sunt atentă la lucrurile care îl deranjează și la lucrurile care îi provoacă emoții frumoase.

Un alt gen de cărți, pe care am descoperit că-mi face plăcere să-l citesc este: crime și investigații, thrillere, drame. Este o modalitate de a-mi pune logica în mișcare pentru a descoperi cine este persoana responsabilă de o anumită faptă.

Borrow or Buy?

Ambele variante. Am o prietenă care are multe cărți, de aia profit de această posibilitate și împrumut de la ea. Însă sunt cărți pe care le citesc și îmi doresc să fie ale mele, de aceea prefer să le cumpăr.

Characters or Plot?

În genere pun accentul pe personaje. Fără personaje nu știu dacă acțiunea ar fi la fel de interesantă.

Long or Short Books?

Depinde de cărți, personaje, subiect, scriitor etc etc. Prefer cărțile scurte. Uneori nu am răbdare să citesc o carte cu multe pagini. Alteori atât de mult mă atașez de acele personaje, încât pe de o parte mă uit să văd câte pagini mai am de lecturat ca să aflu mai repede ceea ce mă interesează, însă pe de altă parte, implor cartea să nu se termine prea repede.

Long or Short Chapters?

Uneori prefer să fie capitolele cât mai scurte, pentru că cel mai des citesc când mă aflu într-un mijloc de transport și fie îmi obosesc ochii, fie știu că repede trebuie să ajung la destinație și atunci îmi spun: „Citesc capitolul acesta și fac o pauză.”. Însă dacă e lung, sunt nevoită să-l las fără a-l fi terminat și nu mă încântă ideea.

Name The First Three Books You Think Of…

Primele trei cărți la care mă gândesc (să le citesc) : La limită de Diana Farca, Hoțul de cărți de Markus Zusak, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury.

Books That Make You Laugh or Cry?

Cărți care m-au făcut să râd : Lupii trecutului. Sofia de Natașa Alina Culea, De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger.

Cărți care m-au făcut să plâng : P.S. Te iubesc – Cecelia Ahern, Mincinoșii de  E. Lockhart.

Our World or Fictional Worlds?

Ambele lumi. Și totuși o prefer pe a noastră.

Audiobooks: Yes or No?

Nope. Mai bine nu. Nu am răbdare să ascult o carte, mai bine o lecturez. Apreciez mai mult să-mi aud propria voce decât vocea cuiva pe care nu îl cunosc.

Do You Ever Judge a Book by its Cover?

Din păcate da, judec cărțile după coperțile pe care le au sau mai bine zis cel mai des procur o carte dacă are copertă atrăgătoare. Și credeți-mă, nu o fac special!

Book to Movie or Book to TV Adaptations?

Buu… Depinde… Oricum cărțile sunt cele care mă înnebunesc. Filmele de obicei sar peste anumite secvențe din carte. Serialele adaugă secvențe și detalii care nu există în carte și iarăși nu e ok.

A Movie or TV-Show You Preferred to its Book?

Au fost cazuri când mi-a plăcut și filmul, dar și cartea. Exemplu : Disprețul  de Alberto Moravia (titlul original, Il Disprezzo), regizat de Jean-Luc Godard în 1963 sub numele de Le Mépris. Cu toate acestea,  deseori filmele m-au dezamăgit, aveam așteptări mult mai mari.

Series or Standalone’s?

Nu-mi prea plac seriile de cărți. Mai degrabă citesc o carte unică, care nu mai are un alt volum, decât să aștept să apară următorul volum. Am citit cartea unică, s-a terminat povestea și atât, trec la altă poveste, alt scriitor…

Cu drag, Georgiana F.

Tânărul „prețios” Bel Ami de Guy de Maupassant

„Omul este bun de la natură, dar societatea este aceea care îl corupe. (Jean – Jacques Rousseau)

Am recitit romanul Bel Ami fără a remarca zborul continuu al paginilor. Inițial romanul mi-a părut puțin plictisitor, pe parcurs, însă, mi-am schimbat viziunea. Abia așteptam să redescopăr ceea ce s-a întâmplat cu secole în urmă, într-o carte a cărei istorie nu putem să confirmăm că ar fi inspirată în totalitate din realitate. În pofida faptului că au trecut mulți ani de când a fost scris și publicat, tema acestuia rămâne actuală. Oamenii continuă să fugă după bani, putere și poziție socială, chiar dacă nu mai există o delimitare propriu-zisă a claselor sociale în prezent.

Romanul Bel Ami este o demonstrare a faptului că oamenii pot fi schimbați de societate nu doar în bine, dar și în rău. Devenim asemănători cu cei ce ne înconjoară sau „Cine se aseamănă se adună”.

Georges Duroy, protagonistul romanului, numit Bel Ami, este cel care ne va demonstra „teoria” lui Jean – Jacques Rousseau. Pe parcursul operei remarcăm nu doar evoluția sa pe scara socială, dar și involuția sa din punct de vedere moral și spiritual.

Dacă de la început tânărul Georges ni se arată doar ca fiind încrezut în exteriorul său : „Țanțoș din fire, dar și bățos ca un fost subofițer, el își mlădie talia, își răsuci mustața cu un gest scurt, milităros, și aruncă asupra celor de la mese o privire repede și rotitoare, una din acele priviri de băiat fercheș…”.  „Femeile ridicaseră capul spre dânsul …”. Odată cu avansarea sa în societate, acesta devine tot mai arogant, mai fățarnic, un tânăr „prețios” care știe cum să se infiltreze în rândul celor de sus, fără nici măcar o părere de rău că îi calcă pe ceilalți în picioare. Suntem martorii decăderii totale a lui Duroy, în favoarea banilor.

La început asistăm la inițierea acestuia în lumea de sus de către vechiul său camarad, Charles Forestier, care îi oferă un sfat pentru a se agăța de lumea „bună” : „Știi, nene, că nu-ți merge rău pe lângă femei? Trebuie să cultivi asta. Poți s-ajungi departe. (…) Căci tot prin ele se poate ajunge mai degrabă.”

Astfel Bel Ami continuă să urce treptele sociale, alegându-și diverse amante cu titluri tot mai impunătoare, însă unica sa iubire rămâne a fi prima sa amanta, Clotilde de Marelle, pe care nici timpul, dar nici circumstanțele nu i-o pot șterge din suflet și inimă.

Charles Duroy este un Dorian Grey, ale cărui țeluri sau chip hain nu este creionat într-un oarecare portret. Nu putem să îi descoperim următoarele șiretlicuri pe care urmează să le aplice în practică. Atunci când se pare că apele sunt liniștite, apare Bel Ami, ca un tsunami și schimbă starea lucrurilor, fără a mai privi în urmă. Pentru el nu există ideea unei familii fericite bazate pe iubire, ci ideea unei vieți lipsite de griji datorită unui rang cât mai înalt în societate. Iar invidia pentru succesul altuia îl „mănâncă” nu doar în interior, dar și în exterior. Devine nervos, iscodește noi planuri pentru a demonstra tuturor că el poate fi mai bun decât alții, că el poate avea mai mult și mai mult și probabil setea de putere și bogăție nu ar înceta, dacă ar mai apărea cineva în societatea lui cu mai multă avere și o poziție mult mai avantajoasă.

Unica faptă cât de cât acceptabilă și care îi scoate la iveală latura umană este faptul că nu profită din punct de vedere sexual de ultima sa soție, a cărei virginitate i-o protejează înainte de căsătorie.

Urmează să descoperiți singuri, după ce veți lectura romanul, planurile meschine ale tânărului Bel Ami, care nu încetează să ne uimească. Lectură frumoasă!

Cu drag, Georgiana F