Interviu cu Augustina Șiman: „Mi-am descoperit pasiunea pentru scris descoperindu-mă…”

Este primul interviu jurnalistic pe care îl realizez, de aceea nu fiți prea duri! ))

Augustina Șiman este o tânără scriitoare care la vârsta de doar 25 de ani poate să se mândrească cu pasiunea sa pentru scris prin lansarea câtorva cărți nu doar în format clasic, dar și audio. O tânără scriitoare optimistă care urmează să își lanseze în curând o altă carte : „Despre ea”. Cum a reușit să ajungă femeia de azi și să fie îndrăgită de cititori, vă invit să descoperiți în interviul de mai jos.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Totul a început la vârsta de 7 ani când am scris prima poezie. M-au atras terminațiile ei, și ceea ce credeam eu, pe atunci, a fi o invenție personală s-a dovedit a fi existentă cu foarte mult timp înainte de nașterea mea și cu mult mai complexă și amplă decât percepția unei copile.
A fost un impuls instinctiv, firesc, profund imprimat în matricea mea, de a-mi înșira stările în cuvinte. Cu anii am găsit tot mai multe cuvinte – care au crescut din poezii de o strofă în poeme lungi și ulterior în texte de câteva foi.
Mi-am descoperit pasiunea pentru scris descoperindu-mă… și scrisul devenea tot mai profund odată cu maturizarea mea.

Ai un interval al zilei în care obișnuiești să scrii?
De regulă e în mijlocul zilei… Dar pentru a reuși să scriu în mijlocul zilei trebuie să parcurg un întreg ritual. Bunăoară, dacă am scris sâmbătă înseamnă că am avut nevoie ca cel puțin toată vinerea să nu scriu un singur cuvânt – nu doar beletristic, ci și juridic sau științific. Trebuie să am capul limpede și să nu las niciun gând să mă consume. Am nevoie de răgaz și de liniște ca să aud ecourile din mine și ca să le transform în cuvinte.
Totuși, uneori aceste ecouri sunt atât de puternice încât pot să scriu oricând, la 3 dimineața, la 11 noaptea, și oriunde… Nu sunt puține textele din ce-a de-a patra carte, „Despre Ea”, care au fost începute în notițele electronice ale telefonului.

Ce reprezintă scrisul pentru tine?
O necesitate și mereu un răspuns. O necesitate fiindcă dacă nu scriu o perioadă îndelungată de timp, simt o stare de neliniște, confuzie și profundă tristețe – mereu sunt aceleași simptome ale „neexprimării”… și un răspuns fiindcă întotdeauna încep să scriu dintr-o revoltă, fără a avea o concluzie sau un raționament asupra unei anumite experiențe…

continuare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s