Ușa e deschisă, intră cine poate, pleacă cine vrea… Nu poți să-i ții mai mult decât e cazul. Poți să le oferi tot, poți să-i alinți cu tot ce e mai delicat, poți să le satisfaci orice poftă și oricum ei pleacă… Te lasă cu ușa deschisă, casa pustiită, patul gol …
Te uiți spre ușă încontinuu, aștepți, mai speri, poate poate s-or întoarce, poate te-or chema de după ușă, poate îți vor striga de pe scări, poate vei auzi pași care se apropie tiptil tiptil…
Însă nu vine nimeni, nimeni nu se mai întoarce, dacă a decis să plece… Privești prin geam oamenii care trec pe stradă și mai speri să-i mai vezi… Le dai nenumărate șanse: „Dacă acum se întorc, promit că o să-i fac să mai rămână… Promit să … ”.
Și … nu mai vin, dacă au plecat…
Și vin .. și pleacă… Nu mai poți să știi dacă cei care au venit sunt cei potriviți sau dacă sunt cei pe care i-ai așteptat. Uneori te întrebi de ce au intrat, ce au vrut să vadă la tine dacă au făcut-o doar temporar? Apoi îți dai seama că nu ar trebui să gândești așa. Nu e corect pur și simplu. Fiecare are dreptul să intre dacă își dorește și să plece la fel. Chestia e că nu trebuie să le oferi atât de multe până când nu îți garantează că au de gând să se stabilească cu traiul pentru totdeauna pe strada ta, în casa ta …
Trece o zi, două, nouă … și decizi să închizi ușa, să nu-i mai primești. Ai așteptat mult prea mult, ai obosit. Casa nu mai e pustie, patul parcă nu mai e gol. Te vindeci și atunci vin alții, pe care îi tratezi la fel de frumos. Și cu toate astea nu poți să știi dacă au de gând să rămână pentru totdeauna sau dacă vor alege calea cea mai ușoară, să plece …
chezgeorgiana 
Probabil că intră și stau o vreme ca să vadă, să simtă dacă suntem din același aluat. Dacă nu, la ce să stea? Și noi la rândul nostru dăm buzna și apoi plecăm fără vreun cuvânt ….
ApreciazăApreciază
Eu de obicei plec cu cuvinte (scuzată să-mi fie cacofonia )… Explic ce nu mi-a plăcut și apoi dispar și nu mai apar, dacă am decis să plec definitiv, dar dacă mă convinge pot să mă și întorc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și știi ce contează, de fapt? Există persoane care nu știi cum au ajuns să-ți fie alături, dar știi un lucru și anume că nu vrei să mai plece vreodată. Și știi ce mai contează?! Să fie sentimentul reciproc. Așa, tu nu le vei lăsa, iar ele nu vor avea motiv și nici dorință să plece…
ApreciazăApreciază
Cred că am cunoscut puține persoane de genul, care să vreau să rămână pentru totdeauna alături de mine și să fie și reciproc sentimentul. Totuși există… Nu regret plecările din viața mea, oricum fiecare persoană care mi-a fost alături, chiar și pentru o singură perioadă, m-a învățat ceva.
Apropo, îmi place cum gândești, pozitiv! Persoanele pozitive au doar de câștigat! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană