Iașul – orașul care cucerește inimi

Sunt orașe al căror exterior te înnebunește și-ți fură inima de la prima vedere…

Recent (21.05.16) am revizitat Iașul, orașul de care m-am îndrăgostit a doua oară.  Și probabil dacă l-aș vizita a treia oară, m-aș îndrăgosti înmiit.

Iașul m-a făcut să mă îndrăgostesc de arhitectura orașului, de senzația aia : „Uite acesta e orașul în care aș vrea să trăiesc.”

Nu știu ce m-a făcut să mă îndrăgostesc mai mult, obiectivele turistice extrase parcă din poveste sau atmosfera specială care mă înconjura?

De obicei când vizitez un oraș străin, mă simt o intrusă, aici însă m-am simțit aproape acasă. Senzația aia de liniște sufletească când stai pe iarba verde de lângă Palatul de Cultură, havuzul cu acea apă cristalină care curgea lin, oamenii detașați, liberi, fericiți, dornici de a se bucura de unica viață care le este oferită.

În Iași și timpul zboară parcă diferit. Nu mai ești presat de griji, de faptul că orele aleargă haotic înainte, de faptul că numai ce ai ajuns și deja trebuie să pleci.

Stând pe acea iarbă verde, am fost martora unor scene rupte din viața unei tinere famili. Doi părinți care se respectau și încercau să-și crească cei doi copii frumoși. Un moment care m-a amuzat foarte mult a fost propunerea tatălui de a îndeplini o altă poruncă : să arate cât de tare o iubesc pe mama lor. Au îmbrățișat-o atât de strâns, încât au dat-o jos. Asta da iubire! Când a venit timpul să plece acasă, fetița a încercat să-i manipuleze, spunându-le părinților că ea nu poate să urce dealul acela, iar apoi demonstrativ a căzut și a încercat să ridice dealul precum o broscuță, dar nu-i reușea (Chipurile) … Șmecheră!

Prima destinație turistică pe care am vizitat-o a fost mănăstirea Cetățuia. Aici ne-a întâmpinat un preot puțin mai deosebit decât ceilalți preoți pe care i-am văzut până acum. Prin vorbele sale înțelepte, ne-a amuzat, dar ne-a și pus pe gânduri. Am avut doar puțin timp pentru a admira împrejurimile acestei mănăstiri, dar frumusețea pe care am văzut-o și arhitectura specifică ne-a lăsat fără cuvinte.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursă fotografii

În continuare am vizitat Bojdeuca lui Ion Creangă, locul unde s-au născut „Amintirile din copilărie” ale scriitorului. Clădirea este utilizată în prezent pentru a găzdui expoziția documentară despre viața și opera lui Ion Creangă. Ghidul  ne-a povestit despre peripețiile copilului universal, Nică și despre prietenia acestuia cu Mihai Eminescu, care a scris Sara pe dealuri, admirând acele dealuri. Dealuri care, din păcate, acum nu mai sunt atât de vizibile, din cauza construcțiilor recent răsărite în cale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa unor poze nerealizate de mine 

Următoarea atracție turistică care ne-a furat câteva minute a fost Grădina (Parcul) Copou, unde am văzut monumentele celor mai ilustre personalități românești.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa altor poze nerealizate de mine (aparatul meu nu e super șmecher, d-aia)

O altă destinație : Sala Pașilor Pierduți, situată pe holul Universității Alexandru Ioan Cuza. Aici te poți pierde, pe bune, admirând fiecare pictură în parte.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și o ultimă destinație, însă nu cea din urmă este Palatul Culturii din Iași, considerat un simbol cultural al orașului.

IMG_3662

Nu cred că mai e cazul să vă explic de ce ar trebui să vizitați Iașul, în cazul în care nu ați făcut-o…

Cu drag, 
Georgiana

Anunțuri

9 gânduri despre „Iașul – orașul care cucerește inimi

    • Da, are talent fotograful și mi-a plăcut că a avut răbdare să-mi explice și mie niște smecherii … )) Eu vreau să vizitez Brașovul enorm de mult, apoi Clujul, Bucureștiul să-l revizitez, Timișoara și lista poate continua… Apropo din ce oraș ești?

      Apreciază

      • ))) Sunt din Republica Moldova. Multe cuvinte ți-ar părea stranii dacă am sta de vorbă în realitate )) Probabil utilizezi și tu alte cuvinte pe care alte persoane din alte regiuni nu le-au mai auzit. Chiar nu știam ))) Trebuie să întreb alte prietene din România despre această întrebare ))

        Apreciază

  1. Da, se poate. Chiar și prietenul meu se mai strâmba la unele cuvinte, că nu le cunoaște sensul și cică nu le-a mai auzit, și ne despart doar 30 de km. :)) Când am stat la cămin, am stat c-o Buzoiancă, vreo 100 de km între noi și mai aveam un pic și ne certam care-s alea prune și zarzăre.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s