A fi om sau „neom”?

si-totusi-suntem-oameni2 (1)

De multe ori preferăm să etichetăm pe cineva decât să încercăm să-l înțelegem, să-i descoperim personalitatea și să-l apreciem pentru ceea ce reprezintă. Ne este mult mai ușor să arătăm cu degetul pe cineva decât să-l prețuim, să-l iubim, să-l respectăm pentru că a ajuns până aici, pentru că a avut putere să depășească unele situații dificile.

Viața este o scenă pe care fiecare joacă cum îi place sau cum crede el că ar trebui să joace. Totuși există unele momente în care jucăm prost fără să ne gândim la consecințe sau fără să ne gândim că prin jocul nostru am putea să rănim pe cineva. Ne interesează doar propria noastră personalitate, doar problemele noastre, doar viața noastră, doar satisfacerea propriilor noastre țeluri. Nu știm să dăm o mână de ajutor celui care are nevoie, nu știm să auzim strigătul cuiva, nu știm să salvăm pe cineva. Suntem duri și răi cu cei ce ne înconjoară în cazul în care vedem că ei nu joacă după regulile pe care le dictăm. Nu ne place să fim criticați, dar criticăm. Nu ne place să fim bârfiți, dar bârfim. Nu ne place să fim folosiți, dar folosim și după „aruncăm” acea persoană, de parcă ar fi un simplu obiect, de care nu mai avem nevoie.

Legea după care ne conducem este legea junglei. Câștigă cel ce este mai puternic. Uităm că suntem oameni, uităm că mai avem și inimă, uităm că putem să rănim. Suntem precum niște animale care se luptă pentru a supraviețui. E prea multă invidie, ură, răutate, nedreptate (lista ar putea să continue) în jurul nostru.

Suntem nepăsători față de durerea celor din jur. Trăim într-o societate degradată, o societate în care banul și puterea conduc lumea. Am uitat să mai fim oameni. De fapt nici nu am știut cum ar trebui să fim.

Anunțuri

2 gânduri despre „A fi om sau „neom”?

  1. m-ai făcut să zâmbesc…. când eram (mai) tânăr și pășeam pragul a două decenii de viață mă așteptam ca viața să-mi ofere numai prăjituri regale… dar apoi mi-am adus aminte un vers…. despre realitate… ei bine, bun venit în lumea celor mari…

    Apreciază

  2. Merci, dar aș prefera mai degrabă lumea celor mici … Zilele astea mă uitam în albumul cu poze de la grădință sau chiar de la școală și am încercat să-mi explic cum au putut să treacă atâția ani, fără ca măcar să-i observ. Uneori mi-aș dori să am acea viziune inocentă și pozitivă despre lumea care mă înconjoară.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s