Sunt dimineți, zile și nopți …

Sunt dimineți în care sufletul îți zâmbește!

Sunt dimineți în care soarele îți luminează geamul!

Sunt dimineți în care te trezești fără să-ți fi auzit alarma și te bucuri de acel sentiment minunat: „În sfârșit m-am săturat de somn și pot să părăsesc patul, fără a plânge după el.”.

Sunt dimineți în care oricât de târziu nu te-ai trezi, reușești să te pregătești fără grabă, să mănânci, să-ți speli dinții, să te machiezi, să ieși din casă și să ajungi cu vreo cinci minute înainte la serviciu.

Sunt dimineți în care hainele pe care le-ai îmbrăcat, parcă te-ar transforma într-o adevărată zână a frumuseții!

Sunt dimineți în care ești bucuros că e dimineață și în care-ți îndeplinești responsabilitățile atât de serios și cu atâta bucurie, încât îți pare că ești creat anume pentru ceea ce faci!

Sunt dimineți, în care mergi pe drum și îți pare că toată lumea îți zâmbește și e atât de bună cu tine, încât îți vine să strângi în brațe fiecare persoană pe care o întâlnești în cale și să-i urezi o zi frumoasă!

Sunt dimineți în care ești atât de entuziasmat de ceea ce ți se întâmplă, încât îți pare că plutești și acest sentiment îți place mult prea mult, pentru ca să încetezi să mai poți renunța la el!

Sunt dimineți în care nu te grăbești nicăieri, nu fugi, pentru că nu întârzii, nu ai sentimentul acela nasol, în care ai impresia că nu vei reuși ceva sau în care ai o frică să intri în clădirea în care lucrezi. Ești liber și deschis spre orice îți oferă viața!

Sunt zile în care chiar și cele mai nesuferite persoane îți par mult mai senine și ți-ar părea că nu sunt ele atât de rele precum vor să pară și începi să înțelegi de ce procedează așa cum procedează și parcă îți inspiră doar milă.

Sunt zile în care bei un pahar de apă cu atâta satisfacție, încât cei care te privesc ar avea impresia că savurezi altă substanță lichidă și numai nu un simplu pahar cu apă, însă privirea pe care le-o arunci îi dezarmează complet și îi lasă fără vreo replică pe care ar putea să ți-o arunce, fără aer.

Sunt zile în care persoanele care te înconjoară, oricâte probleme nu ți-ar crea, totuși înțelegi că-ți sunt dragi și lipsa lor te-ar transforma într-un maniac depresiv.

Sunt zile în care ai atâta iubire în suflet, încât nu știi cui să i-o oferi ca să te simți tu mai împlinit!

Sunt zile în care un simplu „Bună ziua!” este urmat de un zâmbet fermecător, în care o îmbrățișare inocentă este primită cu atâta bucurie!

Sunt zile în care îți realizezi obligațiile cu cea mai mare bucurie!

Sunt zile în care nu vrei să pleci de la serviciu și ai dori să se permită să și dormi acolo.

Sunt zile în care revii acasă, având o satisfacție sufletească că ai reușit să realizezi  ceea ce ți-ai propus, că ai fost persoana ideală care ai vrut să fii, că nu ai jignit pe nimeni, că nu ai plecat fiind supărat pe cineva, că persoanele pe care le-ai avut în jurul tău, au plecat mult mai inteligente decât au venit în acea zi.

Sunt zile în care persoanele care te așteaptă acasă, sunt cele pe care vroiai să le vezi, să le auzi, să le simți!

Sunt zile în care le mulțumești celor care-ți sunt alături pentru că te rabdă așa cum ești, cu toate că uneori mult prea mult exagerezi prin unele gesturi și fapte mult prea brutale!

Sunt zile în care te pregătești pentru a doua zi cu atâta responsabilitate, fără a te gândi că este o obligație…

Sunt nopți în care te întinzi în pat și privești un film buun, știind că nu ai alte obligații, știind că astăzi e una din nopțile în care vei dormi, fără să te zvârcolești în pat!

Sunt nopți în care adormi chiar din momentul în care te-ai întins în pat!

Sunt nopți în care nu ai alte gânduri la care trebuie să meditezi, nu trebuie să te critici pentru numeroasele greșeli pe care le-ai comis, pentru faptul că nu ai reușit să faci anumite lucruri.

Sunt nopți în care știi că viața ta e perfectă și nu ai de ce să te plângi!

Dar sunt și dimineți, zile, nopți în care totul nu este atât de frumos, precum ai vrea să fie!

wallpaper-127445

Sunt dimineți pe care le urăști atât de mult, încât îți vine să nu părăsești patul timp de un secol întreg sau măcar atâta timp cât nu ai chef de nimic, să fii lăsat în pace, să nu te certe nimeni, să nu-ți spună nimeni că trebuie să faci un lucru sau altul și anume că trebuie să părăsești iubitul tău pat!

Sunt dimineți în care îți detești atât de mult alarma, încât îți vine să-ți arunci telefonul, să-i scoți bateria și încă să mai sari de câteva ori pe el, ca să fii sigur, că nu te va mai deranja!

Sunt dimineți în care îți spui: „Dacă ar ști cineva cât de mult îmi iubesc patul și cât de mult nu vreau să-l părăsesc, oare mi-ar permite să nu o fac?”.

Sunt dimineți în care plângi după pat, îl implori să nu te lase să pleci, îl implori să te țină strâns legată de el, îmbrățișată în plapuma sa caldă, în mângâierile sale senzuale!

Sunt dimineți în care tot ce vezi prin geam este doar soarele care îți omoară ochii și care te face să-l urăști!

Sunt dimineți în care nu ai chef să te îmbraci, să mănânci, să te machiezi, să te speli pe dinți, să ieși din casă, să pleci la serviciu!

Sunt dimineți în care te miști atât de încet, încât chiar și dacă ai avea două ore la dispoziție, știi că oricum vei întârzia!

Sunt dimineți în care te îmbraci cu hainele tale favorite și văzându-ți reflecția ta în oglindă, acea ținută nu te mai încântă nici măcar un pic picuț!

Sunt dimineți în care nu te mai privești în oglindă cu atâta adorație, în care acei ochi căprui pe care îi vezi de când te-ai privit prima dată în oglindă, nu-ți mai inspiră nicio speranță, nu te mai fascinează atât de mult.

Sunt dimineți în care părul îți stă exact cum îți stătea și în celelalte zile, dar tu nu îl suporți atât de mult, încât îți vine să-l tai și să nu-l mai vezi niciodată, să nu-l mai simți, să nu-l mai ai!

Sunt dimineți în care ieși din casă cu o dispoziție mortal de proastă și oamenii care de obicei te făceau fericit, nu te mai fac să-i adori, îi urăști, nu vrei să-i vezi, îți urăști viața, urăști tot, nu vrei să vezi pe nimeni.

Sunt dimineți în care exact persoana pe care nu vrei să o vezi, chiar ea îți apare în cale și nu doar o singură dată, ci de câteva ori!

Sunt zile în care persoana pe care vrei să o vezi, parcă s-ar ascunde de tine toată ziua, parcă ați fi mici copii și v-ați juca „De-a v-ați ascunselea”!

Sunt zile în care abia aștepți să te reîntorci acasă să te întinzi în pat și timp de o oră să tragi un pui de somn, fără să te mai gândești că lumea există!

Sunt zile în care nu-i mai suporți pe cei care te înconjoară și în care ai vrea să le spui tuturor părerea ta sinceră despre ei!

Sunt zile în care paharul se umple cu ultima picătură și îți vine să fugi undeva, să nu te întâlnești cu nimeni, pentru a nu-ți vărsa amarul peste cineva și totuși izbucnești și cel care e martor, rămâne cu gura căscată, deoarece îi păreai, până astăzi, o persoană calmă, politicoasă și bine educată, însă era doar un mit, ești și tu un simplu muritor, imperfect, care comite și el greșeli.

Sunt zile în care nu mai reziști și îți vine să-ți iei lumea în cap și să te duci unde te duc picioarele, însă picioarele sunt la fel de obosite, cum îți este și sufletul și nu vor să te mai asculte, nu vor să se mai supună cerințelor tale exagerat de chinuitoare.

Sunt zile în care chiar și dacă s-ar părea că mergi liniștit pe stradă, sufletul îți aleargă nebunește spre casă!

Sunt zile în care persoanele cu care trăiești sunt rănite de ceea ce le spui, pentru că nu mai poți să te abții, nu mai poți să mai înduri, nu mai poți să mai taci, nu mai poți să te supui, nu mai poți să asculți și atunci îți pare rău, pentru că știi că te-ai comportat ca un idiot cu persoanele care te iubesc cel mai mut, cu persoanele care ți-au dat viață în dar, iar tu le oferi o mulțime de „răni” sufletești și îi înjunghii atât de adânc, încât începi să te urăști, să nu mai vrei să te vezi din cauza josniciei de care dai dovadă!

Sunt zile în care nici nu mai vrei să mănânci, în care nici nu mai vrei să faci baie, în care abia aștepți să închizi ochii și să te trezești când tot ce a fost mai urât a dispărut și nu poți, pentru că ai prea multe mustrări de conștiință, pentru că ai rănit oameni dragi, pentru că nu ai realizat ceea ce ți-ai propus în această zi, pentru că te consideri un om fără de valoare, atâta timp cât sânge din sângele tău suferă din prostia ta și vrei să te duci să le ceri iertare și masca asta pe care o porți, care te omoară, care nu-ți permite să treci de ea, nu te lasă să poți să o faci. Și îți vine să strigi la tine, să te bați, să te zgudui din tot sufletul, să te rănești atât de mult încât durerea pe care ai provocat-o altora să ți se ofere ție în întregime și să nu mai fii nevoit să vezi cum altul suferă, în timp ce tu te lupți cu tine pentru a ieși din cameră și a-ți cere scuze.

Sunt zile în care urăsc să-mi exprim sentimentele, în care nu vreau nici măcar un „mulțumesc” să spun, un „iartă-mă”, un „îmi pare rău” sau un „te iubesc”.

Sunt zile în care sufletul îmi cade în genunchi și se roagă la mine să nu mă mai critic, să nu mă mai chinui, să nu-mi mai fac rău!

Sunt nopți în care adorm printre suspine și în care îmi doresc să mă pot naște pentru a doua oară, pentru a nu mai comite atâtea greșeli pe care le-am comis într-o viață atât de scurtă, însă atât de plină de momente răvășitor de chinuitoare.

medium_4746927209-300x254

Cu drag,
G

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s